Povești din biblioteca mea: Novecento – Alessandro Baricco

În ianuarie 1927, când urcă prima oară pe transatlanticul Virginian, Tim Tooney are 17 ani și nu își dorește decât un lucru: să cânte la trompetă. Norocul e de partea lui, iar Tooney prinde repede un loc în Atlantic Jazz Band, orchestra de pe Virginian. Cântă în fiecare zi, chiar și de trei-patru ori pe zi. Și cântă jazz, o muzică nouă, la modă, cu influențe de blues și ragtime, care le place teribil și bogătașilor de la clasa I, și pasagerilor mai puțin înstăriți, și amărâților de emigranți pe care sărăcia îi împinge către America, pământul făgăduinței.

Șase ani mai târziu, Tim Tooney coboară de pe ocean. Are 23 de ani și acum își dorește alte lucruri. El este trompetist, nu marinar. Vârsta de aur rămâne însă cea trăită pe vapor și e strânsă toată într-o poveste. Una nebunească, dar frumoasă, spune el, pe care i-a dat-o în dar un prieten – Danny Boodmann T.D. Lemon Novecento, cel mai mare pianist care a cântat vreodată pe Ocean.

Novecento este un monolog scris de italianul Alessandro Baricco pentru actorul Eugenio Allegri și regizorul Gabriele Vacis. Primul spectacol montat după acest text s-a jucat în premieră în 1994, la Festivalul de la Asti. 

Fii primul care comentează on "Povești din biblioteca mea: Novecento – Alessandro Baricco"

Lasă un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi divulgată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.