În ianuarie, MiniREACTOR-ul din Cluj-Napoca lansa concursul START. Dramaturgie pentru copii. Nevoia de a organiza un astfel de concurs pleca de la o realitate puțin atractivă și motivantă, mai degrabă descurajantă pentru tinerii care își doresc să lucreze în teatrul pentru copii: dacă dramaturgia pentru adulți s-a dezvoltat masiv în ultima vreme, dramaturgia pentru copii rămâne aproape inexistentă.
De mulți ani încoace, repertoriul teatrelor pentru copii e același și e plin de dramatizări după basme și povești arhicunoscute, unele valoroase, ce-i drept, altele insipide, inodore, incolore, chiar dacă povestea este forțată să devină „actuală”. Rare sunt spectacolele montate după piese de teatru – prin definiție, texte destinate punerii în scenă – care să împrospăteze, să îmbogățească această ofertă cu imagini, personaje, întâmplări, sensuri noi, inspirate din lumea în care trăim, câte vreme ea merge către copilul de azi, acela pe care îl știm cu toții.
Deși necesară, o discuție despre ce câștigăm și ce pierdem mergând pe această „rețetă” este neproductivă în acest moment, dată fiind criza prin care trecem. Este însă un moment bun de reflecție și analiză, spunea cineva într-un webminar de săptămâna trecută, referindu-se chiar la actuala criză a teatrului. Acum că ne-am oprit din alergătură, avem timpul necesar pentru căutare, deschidere, reînnoire, regăsire… Și acesta este gândul cu care vă invit să descoperiți ceva realmente nou și actual – volumul START. Dramaturgie pentru copii, rezultatul acestui concurs organizat în cadrul unui proiect co-finanțat de Asociația Fondului Cultural Național (AFCN).
Lumea virtuală versus lumea analogă, aceasta a fost tema propusă de organizatori la START. Dramaturgie pentru copii. Iar în privința textului, cerințele au fost următoarele: să fie piesă de teatru sau scenariu non-verbal, să fie text original, scris într-un limbaj contemporan și adaptat publicului țintă și să poată fi jucat de maximum trei actori, indiferent de numărul personajelor, într-un spectacol de aproximativ 50 de minute.
Câștigătoarea concursului – care a avut 40 de participanți – este Selma Dragoș, dramaturg din Târgu-Mureș. Piesa ei, Fereastra care n-avea somn, a intrat deja în lucru la MiniREACTOR; spectacolul, în regia lui Dragoș Alexandru Mușoiu, este aproape gata și își așteaptă premiera. Finalul proiectului a fost însă acest volum – START. Dramaturgie pentru copii, realizat de MiniREACTOR în parteneriat cu editura LiterNet, pe site-ul căreia îl găsiți și îl puteți citi. El cuprinde șapte texte: piesa câștigătoare și alte șase piese scrise de George Cocoș (Aventura Căpitanului Vic în Lumea Reală), Ioana Hogman (Melcul Mec și Melcul Lec), Irisz Kovacs (Uriașii), familia Nick King (Mimo, mimoza monstruoasă), Mâna Mișcătoare (Scafandrul meu) și Anca Ștefan (Pisic și Pixel).
Știm deja că realitatea virtuală este un mediu tridimensional generat de un computer, un mediu de interacțiune și explorare pentru noi toți. O „lume posibilă” deci, care, dincolo de utilitatea reală, are potențial, este ofertantă în zona divertismentului. Specialiștii în domeniu vorbesc despre imersiune (scufundare) și realism. Intrând în lumea virtuală te „scufunzi” într-un mediu care îți „păcălește” simțurile, făcându-te să crezi că ești într-o lume reală. Aici este marea provocare. Cum să te folosești de ea, fiindcă îți este utilă, dar să nu „rămâi” acolo. Să nu cazi în capcana unei lumi artificiale care „nu obosește niciodată, nu se odihnește niciodată, nu se deconectează niciodată”. Și provocarea este cu atât mai mare cu cât generații întregi, mai ales cele tinere și foarte tinere, ajung să nu mai înțeleagă lumea reală decât prin intermediul acestei realități virtuale.
Teatrul este o experiență vie. Și cum el nu a însemnat niciodată doar divertisment, cel puțin în teorie, lumea virtuală devine o temă necesară în teatru. Inclusiv în cel pentru copii. Un personaj în care te recunoști, o situație care îți aduce aminte de-o întâmplare recentă sau aproape uitată, o poveste cu tâlc, spusă cu delicatețe, cu umor, în limbajul teatrului, te ajută să percepi corect realul și virtualul, ficțiunea și virtualul; viața e aici unde este și zi, și noapte, și cald, și frig, unde ne e și greu, și ușor, unde lucrurile au început și sfârșit, oameni sunt reali și tot ce ne înconjoară e palpabil.
În această cheie am citit eu cele șapte piese din volumul START. Dramaturgie pentru copii. Lumea virtuală pe care am descoperit-o aici nu e lumea fantastică, a basmelor și a poveștilor pe care le știm deja pe dinafară. Aici locurile, lucrurile, obiectele magice, personajele – unele simpatice foc – arată altfel; mai toate „vin” din jocurile pe calculator și aplicații. Confruntarea între bine și rău rămâne însă, iar povestea – potrivită pentru trupe mici sau săli de tip studio – îți lasă teme de casă actuale.
La șase luni de la lansarea proiectului, avem deci un volum de literatură dramatică pentru copii, de teatru contemporan care se adresează în egală măsură, cred eu, iubitorilor genului, indiferent de vârstă, creatorilor de spectacole pentru copii, celor care stabilesc repertorii, în teatrul de stat și în cel independent, dar și celor care aduc copiii la teatru. Indiferent că vorbim despre școală sau părinți, știm bine că oferta de spectacole este strâns legată de cerere și că, de multe ori, în zona aceasta, a cererii, rezistența la noutate este mare.
Teatrul are nevoie de texte clasice, de autori care chiar au avut ceva de spus la vremea lor și care au câștigat publicul cu talentul lor, cu ușurința cu care și-au pus în pagină poveștile, gândurile, credințele. Teatrul are nevoie de basm și de literatura populară. Dar are la fel de multă nevoie și de text nou, actual, de povești din realitatea imediată, de oameni care scriu pentru publicul de azi. Ne-am convins de acest lucru în teatrul pentru oameni mari, dar mai ales în teatrul pentru adolescenți. Iar teatrul pentru copii nu este o excepție. În fond, el formează publicul de mâine. Lectură plăcută!
Fii primul care comentează on "Un teatru pentru copilul de azi"