Toată lumea așteaptă. Conform unui comunicat de presă, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, și ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, vor semna în această săptămână ordinul pentru reluarea repetițiilor și a spectacolelor în spații închise. Până atunci, fie că ne place sau nu, toată lumea așteaptă. Sălile teatrelor rămân închise pentru publicul larg. Pe mine, așteptarea aceasta mă tot trimite cu gândul la două titluri – Viața începe vineri și Viitorul începe luni. Sunt numele unor romane românești, scrise de Ioana Pârvulescu, pe care le-am citit cu multă plăcere la data apariției lor (unul în 2009, celălalt în 2012), primele două volume dintr-o trilogie publicată de Humanitas.
Ei bine, da! Parafrazând titlurile de mai sus, suntem foarte aproape de un nou început. Viitorul începe luni, sau miercuri, sau într-un apropiat final de săptămână… Ori poate că a început deja. Și pentru mulți dintre noi, el prinde viață, capătă formă în jurul unuia sau mai multor cuvinte-cheie – siguranță, grijă, responsabilitate, restricții, reguli noi, speranță, supraviețuire, reinventare, oportunități, implicare, comunicare, colaborare, susținere reciprocă, acțiune comună, prezență fizică, spectacol pe scenă, noutate, online și offline, conectivitate, mobilitate, „mai multe avioane pe cer”, comunitate, teritoriu, lobby, finanțare, proiecte… Nu sunt doar cuvintele mele. Am strâns în această enumerare cuvintele multor oameni de teatru, din toată lumea, din țări în care, pe fondul stării de relaxare, se repornesc motoarele, din regiuni neatinse de virus ori din cele care abia acum se confruntă cu acest pericol. Alaltăieri, în deschiderea Bursei de spectacole din ediția online a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, cineva vorbea chiar de o posibilă epocă de aur a spectacolului stradal.
Relația cu publicul, consumatorul de teatru, plecând chiar de la măsurile de siguranță impuse de autorități, capătă acum greutate. Este unul dintre drumurile care duc spre acest viitor. Zilele trecute, cineva îmi spunea la telefon: „Nu știu dacă ți-am zis, mi-am recuperat banii pe bilet. Oricum, în situația actuală, nu mă văd intrând prea curând într-o sală de teatru”. Era vorba de un spectacol care se joacă la Sala Mare a Naționalului din București, la care urma să meargă în a doua jumătate a lui martie. Aici este o provocare, când vorbim de spațiile închise, pe care s-ar putea să nu o simțim acum, când numărul de bilete vândute pentru un spectacol, pentru o reprezentație este unul mic. Provocări sunt și măsurile, reglementările care îl protejează pe cel ce lucrează în lumea spectacolului și îi acoperă nevoile, apoi statutul artistului independent, relația cu finanțatorul direct și partenerii de promovare, producția de spectacole, festivalurile, turneele și cam tot ceea ce oferă culoare, varietate și-o extraordinară mobilitate acestei lumi care, ca și altele, s-a văzut nevoită să se oprească, să accepte online-ul, ca pe un compromis rezonabil, să-și anuleze ori să-și amâne, în cel mai bun caz, evenimente programate cu mult timp înainte ca virusul să tragă brutal cortina și să ne trimită acasă.
Viitorul începe luni, sau miercuri, sau într-un apropiat final de săptămână… Ori poate că a început deja. Și ne pune în față toate aceste probleme; poate și altele. Din ce capăt o iei? E prima întrebare.
Alexandra Șerban și Paul Bondane în REGULILE JOCULUI (scenariul și regia: Yann Verburgh) – Teatrul pentru Copii și Tineret „Gong”, Sibiu | Foto: Dragoș Dumitru
Fii primul care comentează on "Viitorul începe luni"