”Ne trebuie sau nu ne trebuie pașaport?”, ne tot întrebam apropiindu-ne de Țara Hațegului. Unii au căzut în plasă. 🙂 Cei mai mulți știam însă că este vorba de o regiune a României, nu de o altă țară. Prin urmare, nu aveam nevoie de pașapoarte, ci doar de bună dispoziție, curiozitate, chef de joacă și de drumeții și vreme frumoasă. Și mai știam ceva. Că locul în care urma să petrecem împreună o săptămână de vacanță are legătură cu dinozaurii. Așa a început sâmbătă, pe 15 iulie, a treia tabără Aquarelle – și ultima din această vară – a Clubului ”Ușor, ușor, pășim în lumea artelor”, în care Timpul cireșelor a fost reporter special. 🙂 Susținut de artiștii plastici Maria Cioată și David Olteanu, clubul este organizat în cadrul Grădinițelor Arc-en-Ciel și al Liceul Pedagogic ”Anastasia Popescu” din București, iar tabăra, ce a avut între 15 și 21 iulie, face parte din programul ”Arc-en-Ciel Estival – Grădinița și Școala de vară”.
După ce ne-am așezat în Densuș – un sătuc situat la vreo 10 kilometri de orașul Hațeg, dar celebru prin Biserica Sf. Nicolae, cea mai veche din România –, am aflat și primele povești ale locului. Acum 70 de milioane de ani, Țara Hațegului era parte dintr-o insulă tropicală din Marea Tethys, cu palmieri și ferigi uriașe, cu crocodili și țestoase, cu reptile zburătoare și dinozauri pitici. Pe atunci, Pământul se afla într-o continuă transformare, tectonic vorbind. Uscatul începuse să se fragmenteze și apăreau insulele ca niște plute ușoare pe oceanul planetar. Când Hațegul, cum îl numim astăzi, s-a desprins de continent, toate viețuitoarele au fost nevoite să se adapteze noilor condiții de viață: o suprafață mult mai mică de locuit și mult mai puține resurse de hrană. Așa se face că dinozaurii s-au miniaturizat; fenomenul se numește nanism insular. 🙂 Am desenat și noi insula reconstituind-o din legende, chiar în prima zi și la prima întâlnire cu membrii Asociației Geoparcul Dinozaurilor – Țara Hațegului. Iar după atelierul de desen, pictură și povești, am explorat curtea Casei Criss – plină de flori și de pomi fructiferi – și ne-am scos din bagaje jocurile vacanței.
Dacă Densuș a fost cartierul general timp de o săptămână, spațiul nostru de cercetare – un grup de nouăsprezece copii între 5 și 14 ani și patru adulți – a fost Geoparcul Dinozaurilor-Țara Hațegului (GDTH). Este vorba de o arie protejată prin lege, inclusă în Rețeaua Europeană și în Rețeaua Globală a Geoparcurilor și administrată de Universitatea din București care asigură aici un management integrat. Mai exact, vorbim de un teritoriu bine delimitat geografic, care cuprinde situri geologice de mare interes pentru specialiști și, în plus, locuri cu deosebită valoare ecologică, arheologică, istorică și culturală. Principala caracteristică a geoparcului – altfel spus, ceea ce îl diferențiază de parcul natural ori de cel național – este legătura cu comunitatea. Peste tot în lume, geoparcurile sunt create în interiorul comunităților umane, permit activități economice, scopul fiind dezvoltarea zonei, creșterea nivelului de trai prin conservarea și valorificarea unor moșteniri naturale și culturale, uneori unice în lume.
Chiar dacă unii dintre noi – protejați fiind de vârstă 🙂 – nu au reținut exact definiția geoparcului, am continuat să drumețim prin acest ținut și să adunăm povești despre insula Hațegului și dinozaurii pitici, însoțiți de ghizii noștri – membrii și voluntarii GDTH. Iar primul loc pe care l-am vizitat a fost Centrul de Știință și Artă din General Berthelot, un sat hunedorean care nu din întâmplare poartă numele celebrului general francez. Henri Berthelot a locuit aici, primind reședință și teren agricol de la Ferdinand I și Regina Maria, în semn de recunoștință pentru contribuția sa, ca șef al Misiunii Militare Franceze, la eliberarea României în Primul Război Mondial.
La Centrul de Știință și Artă, ne-am întâlnit cu ierbivorul Zalmi – Zalmoxis Robustus în limbajul specialiștilor. Este una dintre cele trei reproduceri realizate de doi canadieni, Brian Cooley și Marie Ann Wilson, într-un proiect despre dinozaurii transilvăneni. Și tot aici am văzut cuiburi de ouă de dinozaur în colecția de fosile, unele eclozate, dar și o expoziție de pictură și artă textilă inspirată de cele aproape 160 de specii de fluturi existente în acest areal.
La sediul Geoparcului din orașul Hațeg, l-am… cunoscut pe Balaurul bondoc, un prădător teribil din Cretacic, cu corp robust, de unde și numele. Am văzut ”tezaurul”, colecția de semințe ce completează expoziția ”Balauri, dragoni, dinozauri” cu istorii despre om, natură și rodul pământului. Am mers pe Aleea Timpului, aflând câte ceva despre rocile pe care le vedem astăzi în Munții Retezat, Poiana Ruscă și Șureanu. Am ajuns, în cele din urmă, în Grădina aromată a timpului. Aici se află și Grădina bunicii, cu legume și ierburi aromate păzite parcă de un amonit, un cefalopod cu cochilie în formă de spirală. Cu milioane de ani în urmă trăia în Marea Tethys. Acum ocupă mijlocul grădinii asigurând legătura trecut-prezent.
La Festivalul Dinozaurilor – din nou în General Berthelot – ne-a prins din urmă și uriașul Magyarosaurus dacus, înalt de 15 metri. Nu am ratat ocazia de a ne fotografia cu el, chiar dacă împletitul de cununi din spice de grâu și flori de câmp ori jocurile pe echipe ne prinseseră cu totul. 🙂 La Casa Dinozaurilor Pitici din Sânpetru i-am reîntâlnit însă pe toți trei – Zalmi, Balaurul bondoc și Magyarosaurus dacus. Ba mai mult, am aflat una-alta și despre alte rude de-ale lor ce își așteaptă rândul la reconstituire în proiectul paleontologilor canadieni. Cât despre noi și opririle noastre pe drumul dinozaurilor, pe Aleea Timpului, în Grădina aromată sau Casa tradițiilor ar mai fi de spus ceva. Dublată continuu de activități practice, jocuri tematice și ateliere de desen, pictură ori modelaj, toată această călătorie în timp și spațiu ne-a oferit o primă poveste de vacanță. O poveste despre lumea dinozaurilor noștri în care am intrat cu îndrăzneală și curiozitate, punând laolaltă informația și imaginația, povestea și jocul. 🙂
Fii primul care comentează on "7 povești din vacanță: Insula Hațegului – Ținutul dinozaurilor pitici"