”Trăim într-o lume care a fost creată prin povești… Există o poveste pentru fiecare picătură de ploaie și una pentru fiecare fir de iarbă. Iar unul dintre cele mai importante laboratoare de creat și de trăit povești este teatrul pentru copii.” Aș spune că așa a început, anul acesta, Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii ”100, 1.000, 1.000.000 de povești”, cu cuvintele de mai sus înscrise pe prima pagină a caietului-program. Ba nu. Aș spune că așa începe, de 12 ani încoace, fiecare ediție a acestui festival – cu nume atât de inspirat 🙂 – organizat de Teatrul Ion Creangă din București. Da, teatrul este un laborator de povești, iar festivalul de teatru este locul de întâlnire al celor care le crează și al celor care le primesc, locul în care se spun și se trăiesc povești, povești și iar povești…
Festivalul ”100, 1.000, 1.000.000 de povești” – sau FITC – este festivalul de toamnă al Teatrului Ion Creangă și are loc, prin tradiție, în octombrie. Anul acesta, evenimentul s-a desfășurat între 1 și 8 octombrie, spectacolele jucându-se la Teatrul Excelsior, Teatrul de Comedie – Sala Nouă, Teatrul Țăndărică, Opera Comică pentru Copii, Centrul Național al Dansului București – Sala Stere Popescu și Palatul Național al Copiilor. ”100, 1.000, 1.000.000 de povești” este un festival-concurs – structurat în trei secțiuni: două competiționale, Spectacole pentru copii sub 6 ani și Spectacole pentru copii peste 6 ani, și o secțiune Off-În afara competiției – și se adresează teatrelor și companiilor profesioniste din țară și străinătate care produc spectacole pentru copii și adolescenți, înscrierea și selecția participanților având loc în prima jumătate a anului.
Povești pentru toate publicurile
A XII-a ediție a festivalului bucureștean a venit cu o ofertă interesantă pentru toate vârstele – de la copilul care nu are încă un an la adolescenți și adulți (a se citi părinți și bunici 🙂 ) – și pentru toate gusturile. Au fost spectacole montate după basme celebre ori texte din dramaturgia shakespeariană, spectacole inspirate de desene animate din anii ‘80, spectacole nonverbale de teatru și de circ, dar și physical theatre, spectacole muzicale și de dans contemporan, operetă pentru copii, improvizație, animație cu păpuși, teatru de umbre și teatru… multimedia ce îmbină jocul actorului cu noile tehnologii. Au fost spectacole din Italia, Spania, Franța, Belgia, Grecia, Finlanda, Polonia, Israel și România, dar și producții ale teatrului gazdă acoperind, de asemenea, toate publicurile. În total, 29 de spectacole românești și europene. Iar în final de săptămână, juriul – format din regizoarea Yvette Hardie (Africa de Sud), regizoarea Lali Morris (Irlanda), coregrafa Vava Ștefănescu, criticul de teatru Octavian Saiu și regizorii Andrei & Andreea Grosu – a decis câștigătorii ediției 2016.
Frumoasa sau Bestia? Spectacolul Companiei de Teatru La Baracca din Italia a fost desemnat cel mai bun spectacol pentru copii peste 6 ani și a primit Premiul Cornel Todea, în valoare de 2.000 de euro, oferit de Institutul Cultural Român (ICR). Premiul Educația timpurie pentru cel mai bun spectacol pentru copii sub 6 ani – tot în valoare de 2.000 de euro și oferit, de asemenea, de ICR – a fost câștigat de Teatrul De Spiegel din Belgia, pentru spectacolul Bate toba. Premiile pentru cea mai bună interpretare feminină și masculină (fiecare în valoare de 500 de euro, oferite de Teatrul Ion Creangă) au fost obținute de Greta Jonsson de la Compania Da.Te Danza din Spania, pentru rolul său din spectacolul Cum mă cheamă?, și de francezul Martin Grandperret de la Compania Act2, pentru rolul din spectacolul Miravella. Nu în ultimul rând, Premiul juriului a fost câștigat, în acest an, de italienii de la Teatrul Belcan pentru spectacolul Lumea în linie – O mică piesă împotriva plictiselii. Diplomele și premiile acordate de Teatrul Ion Creangă și Institutul Cultural Român au fost însoțite de trofee speciale, create de un grup de copii talentați în cadrul atelierelor Eematico, o organizație care realizează programe educaționale bazate pe joacă și învățare experiențială, „menite să dezvolte abilități de viață pentru secolul 21”.
”Arta are picioare lungi,…
… zboară prin aer, merge pe calea undelor sau pe jos. Poate ajunge oriunde. Și trebuie să ajungă peste tot”. Citez din același caiet-program care, pe lângă selecția de spectacole, păstrează acum (retrospectiv 🙂 ) activitățile din afara scenei destinate copiilor și părinților, dar și profesioniștilor în domeniu, ce au avut loc în săptămâna festivalului. Primele au fost atelierele de actorie și pictură ținute de actrița Vera Linguraru și de profesorul Vladimir Ivanovici în cinci școli din cartierele Giulești, Militari, Pantelimon, Ferentari și Sălăjan, scopul întâlnirilor cu elevii fiind susținerea accesului la cultură și a educației prin artă, înlăturarea ”barierei” dintre centru și periferie. Pentru părinți, programul activităților conexe a inclus conferința Relațiile dintre frați. Ghid pentru părinți, susținută de Anca Ganciu și Cătălina Hetel, specialiste în psihologia copilului și a relațiilor de familie, urmată de atelierul Aventurile râmei Oli, destinat copiilor participanților la conferință. Spectacolul pentru copii până în 6 ani – Interpretare în mișcare a fost tema workshop-ului coordonat de două artiste din Finlanda, Päivi Aura și Kati Lehtola, pentru profesioniști din lumea teatrului pentru cei mici și tot acestora le-a fost destinată și dezbaterea Teatrul pentru copii și responsabilitatea socială: nevoi, așteptări și bune practici ce a adus în discuție relația dintre teatrul pentru publicul tânăr și societate.
Concluzii, în timpul și la finalul festivalului
Teatrul de azi își caută continuu publicuri noi. În acest context general, Teatrul Ion Creangă s-a orientat, de multă vreme, către cei mai mici spectatori, copiii sub 3 ani, un public pe care îl ține aproape, pe care îl crește atât prin spectacole adecvate vârstei, cât și prin întâlniri tematice cu părinți și copii în cadrul programelor dedicate acestui segment de public. Festivalul ”100, 1.000, 1.000.000 de povești” susține și completează această ofertă a teatrului bucureștean, în primul rând, prin existența secțiunii Spectacole pentru copii sub 6 ani, dar și printr-o selecție de calitate în care regăsim acest tip de spectacol nonverbal, de cele mai multe ori, interactiv, care pune accentul nu atât pe firul narativ, greu de urmărit la această vârstă, cât pe jocul care se naște dintr-o situație dată și care trimite la universul copilului sub 3 ani: numele meu și al celuilalt, părțile corpului, culorile, formele, sunete și zgomote, jucării și obiecte familiare. Producții precum Bate toba (Teatrul De Spiegel, Belgia), Cum mă cheamă? (Compania Da.Te Danza, Spania), Bună dimineața (Teatrul Ion Creangă, București), Me-Me (Compania de Dans Auraco, Finlanda) Omuleț (Trupa Arcadia a Teatrului Regina Maria, Oradea), R.O.G.V.A.I.V. (Reactor de Creație și Experiment, Cluj-Napoca) sau Soko Loko (Teatrul de Animație din Poznan, Polonia) pun laolaltă joaca copiilor și jocul actorilor, sunt spectacole muzicale, de teatru-dans sau de animație cu obiecte ori cu păpuși care urmăresc apropierea copilului mic de teatru prin joc și frânturi de poveste, dar și prin interacțiunea cu spațiul de joc. Întotdeauna, la finalul spectacolului, copiii sunt invitați pe scenă, să vadă de aproape decorul, obiectele, păpușile, să facă cunoștință și să dialogheze cu actorii.
Tânărul de 14-18 ani este și el un public nou care cere, la rândul său, spectacole în care să se regăsească. Chiar dacă au fost jucate în afara competiției, spectacolele pentru adolescenți – Despre o pasăre rară (Teatrul Nephesh, Israel) și iHamlet (Asociația Punctart, București) – au întregit oferta festivalului atingând vârstele mari ale copilăriei cu povești dintr-un univers mai mult sau mai puțin colorat, care începe să se maturizeze. Cât despre publicul ”obișnuit” al teatrului pentru copii (3-10 ani), și acesta a avut parte de o selecție variată și de calitate, din care îmi dau voie ( 🙂 ) să nu amintesc decât de Cenușăreasa, producția Teatrului Municipal ”Csiki Játékszin” din Miercurea Ciuc (un spectacol în limba maghiară care, din păcate, a suferit din cauza supratitrării în română – fără niciun folos pentru copilul de vârsta aceasta și o spun cu drag 🙂 -, până când cineva din sală a trecut la lectura cu voce tare și a ridicat interesul neastâmpăratului public). Inspirat de arhicunoscutul basm al Fraților Grimm și pus în scenă de Attila Budaházi, spectacolul te surprinde, în primul rând, prin rescrierea poveștii. Autoarea textului, Dóra Gimesi (dramaturg din Ungaria) îi oferă regizorului o scriere originală, o istorioară de secol 19, bine delimitată în timp și spațiu, prinsă în contextul social și cultural al vremii, cu situații și personaje credibile, care vorbesc într-un limbaj credibil. Altfel spus, spectacolul lui Budaházi pleacă de la o poveste perfect articulată, pe care o ții minte și care lasă în urmă multe adaptări ce ”țin aproape de text” și în care, tocmai din această cauză, firul narativ e ros în multe locuri, poate de șoriceii care o ajută pe eroină să separe mazărea de linte (și care sunt invenția lui Disney, din câte știu eu 🙂 ). Oferind un alt tip de spectacol – teatrul muzical -, o pată de culoare în programul festivalului a fost și opereta pentru copii Hapciu în Re Major, o producție a Operei Comice pentru Copii din București, inspirată de Mam′zelle Nitouche, o operetă celebră a cărei protagonistă – Denise, eleva de pension îndrăgostită de… muzică – își împlinește visul: debutul în lumea spectacolului.
Închei prin a mai spune doar că FITC este un festival ASSITEJ, care se desfășoară anual sub patronajul Asociației Internaționale a Teatrului pentru Copii și Tineret, și că – începând de anul trecut – face parte din platforma EFFE – Europe for Festivals, Festivals for Europe. Iar până la viitoarele 100, 1.000, 1.000.000 de povești vă propun să stăm cu ochii pe spectacolele din stagiune. 🙂
Fii primul care comentează on "100, 1.000, 1.000.000… un laborator de povești"