Biblioteca de vară

„Cititul a fost evadarea şi confortul meu, consolarea mea şi stimulentul meu bine ales: cititul pentru simpla plăcere de a face asta, pentru frumoasa linişte ce te înconjoară atunci când auzi cum cuvintele autorului reverberează în mintea ta”. Vorbele acestea îi aparţin lui Paul Auster, scriitor american şi autorul Nebuniilor din Brooklyn (Poliromul l-a reeditat cu titlul Nebunii în Brooklyn). Este doar unul dintre romanele sale şi, dacă nu mă-nşel, rândurile de mai sus în această carte apar. Personal, mă regăsesc în cuvintele lui Auster. Aranjate altfel, concentrate uneori în formulări scurte, matematice, alteori diluate în exprimări… generoase, ele sunt şi cuvintele mele. De când mă ştiu, mi-a plăcut să citesc, am avut o relaţie bună cu cărţile şi sunt convinsă că acest lucru s-a întâmplat nu doar pentru că aveam bibliotecă în casă, şi nu mă refer la câteva rafturi folosite mai mult pentru fotografii înrămate şi bibelouri, ci mai ales pentru că i-am văzut pe ai mei citind. Lectura, ficţiunea, poveştile mă făceau să descopăr şi alte realităţi decât cea imediată, în care trăiam, mă lăsau să alunec în Ţările mele cu Minuni şi Oglinzi şi să mă întorc, de fiecare dată, cu ceva în buzunarele minţii şi ale sufletului. Azi un joc de cuvinte, mâine un gând mai clar formulat, poimâine o împletitură savantă de idei şi imagini… Scriu toate acestea gândindu-mă la o problemă mult discutată de nişte ani încoace: copiii şi tinerii din ziua de azi nu mai citesc. Pentru unii chestiunea e serioasă, pentru alţii este doar un subiect la modă, capătă repede un aer de five o’clock, de taifas. Pot să cred că telefonul, internetul şi televizorul sunt „duşmanii” cititului; sunt şi ai mersului la teatru şi ai mişcării în aer liber, de pildă. Pot să cred şi că şcoala nu te îmbie la lectură, e suficient să parcurg o dată listele cu lecturi obligatorii. Cele mai multe titluri erau acolo şi pe vremea mea. Ştiu că exerciţiul cititului – şi nu mă refer la texte de cel mult o pagină – nu este unul tocmai uşor, dacă nu l-ai început de mic, dacă nu a devenit obişnuinţă, nevoie, plăcere. Şi este unul de-a dreptul imposibil atunci când nu îţi poţi lua gândul de la apeluri şi sms-uri posibil pierdute, de la e-mail şi pagina de Facebook; dacă se întâmplă ceva şi tu nu eşti acolo? 🙂 Nu râd de nimeni, cunosc senzaţiile astea. Internetul este şi el o fereastră prin care poţi evada, care te transportă în alte realităţi. La fel şi televizorul. Dar, înainte de toate, cred că cititul este un bun necesar, pe care trebuie să-l cultivăm la cei tineri. Cred că, dacă vrem ca juniorii să citească, trebuie ca noi, seniorii, să descoperim sau să redescoperim plăcerea cititului, utilitatea lui, să ştim noi, mai întâi, la ce foloseşte. Şi mai cred că vara – vreau să spun vacanţa de vară – este cel mai frumos anotimp al lecturii. Aşa că vă invit în Biblioteca de vară, o secţiune în care veţi găsi cronică de carte. Sunt titluri – scuzaţi clişeul 🙂 – din literatura pentru copii şi adolescenţi, clasică sau contemporană, scrisă de autori români sau străini mai mult sau mai puţin cunoscuţi, o literatură valoroasă pe care orice iubitor de carte o va citi cu plăcere chiar dacă are mai mult de 18 ani. Prima carte pe care am aşezat-o în Biblioteca de vară este de la Editura Arthur, este scoasă în ediţie bilingvă română-franceză şi se numeşte Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele/Le bonhomme de neige qui voulait rencontrer le soleil. Autorul ei este Matei Vişniec, scriitor român, stabilit la Paris, câştigătorul Premiului Jean Monnet pentru literatură europeană în 2016, cu romanul Negustorul de începuturi de roman (Le marchand de premières phrases: roman kaléidoscope). Ştiu că suntem în luna lui Cuptor, dar mi-am dorit să deschid Biblioteca de vară cu un scriitor contemporan, român şi european în acelaşi timp şi cu un text de dramaturgie pentru copii, ceva rar în literatura noastră. Şi mai am un motiv. Povestea lui Vişniec a devenit spectacol la Teatrul Ţăndărică, în regia lui Ioan Brancu (premiera a fost în aprilie), un spectacol pe care puteţi să îl vedeţi chiar duminica aceasta, pe 10 iulie, de la ora 11, la Teatrul Itinerant Ţăndărică din Parcul Herăstrău, în cadrul Festivalului „Teatru, stradă şi copil”. Poftiţi deci la lectură şi la teatru! 🙂

Au fost odată un copil şi-o carte...

 

Fii primul care comentează on "Biblioteca de vară"

Lasă un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi divulgată.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.