Timpul cireşelor

„Copilăria este râul cu cei mai mulţi afluenţi.” Afirmaţia aceasta nu-mi aparţine. Am citit-o într- “O istorie a literaturii române pentru copii şi adolescenţi” (autorul ei este Iuliu Raţiu) şi mi-a plăcut. Mi-a plăcut tâlcul ei, asocierea de cuvinte care îmi desenează altfel întâlnirile cu teatrul, filmul şi cartea în copilărie şi adolescenţă. Şi vorbesc doar de aceşti trei afluenţi pentru că ei ne dau motiv să ne întâlnim la… vremea cireşelor. E drept că noi, în loc de plută, arcă sau altă ambarcaţiune, ne-am urcat într-un cireş. Nu ne aducem aminte care au fost primele cărţi pe care le-am citit, fiecare îşi aminteşte doar că a fost odată o carte care i-a… deschis apetitul. Nu mai ştim când am fost prima oară la teatru sau la cinematograf, ştim doar că a fost odată un spectacol, şi-altădată un film, care ne-a făcut să mergem la şcoli de profil. Şi mai ştim că totul pleacă dintr-un timp al cireşelor, când ne făceam cercei din ele şi ni le agăţam la urechi, când ne urcam în cireşul Măriucăi cu Nică a lui Ştefan a Petrei, când plecam cu Cireşarii în expediţie, când anii de liceu aveau parfumul suav al florilor albe şi delicate, iar povestile pe care le trăiam atunci erau când crude, când dulci, când amare ca cireşele negre de iulie. Timpul cireşelor este, pentru noi, timpul copilăriei şi al adolescenţei, al jocului şi al învăţării, al acumulării şi al formării. Este primăvara vieţii noastre. Şi începutul verii. Dar şi titlul cel mai frumos – scuzaţi modestia! – pe care l-am găsit pentru site-ul nostru de teatru, film şi carte pentru copii şi adolescenţi. Ne adresăm publicului tânăr, dar şi adulţilor. Poate mai ales lor, fie că sunt părinţi, profesori sau îndrumători ori profesionişti în domeniu. Piaţa culturală, ca oricare alta, seamănă cu un hypermarket. Intri şi oferta te copleşeşte. Nu ştii încotro să te uiţi şi ce să alegi mai întâi. Sunt multe lucruri care îţi iau ochii, pe altele nici nu le vezi. Fiind oameni de meserie, noi vă vom învăţa să puneţi în coş fructe sănătoase, dând la o parte ce este încă necopt sau stricat, mai ales când le oferiţi unui copil. Şi, ca să nu încheiem pe un ton prea didactic, vă mai spun că, la noi, cireaşa de pe tort este Împărăţia verde, laboratorul cu bunătăţi în care se războiesc continuu două personaje cu pretenţii de maeştri bucătari, dar şi că, intrând în cămara cu delicatese, veţi găsi Jurnalul Mashei.

Fii primul care comentează on "Timpul cireşelor"

Lasă un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi divulgată.


*


This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.