CĂRȚILE BRADULUI pe Timpul cireșelor

Motto: Cărțile sunt albinele care duc polenul însuflețitor de la o minte la alta. (James Russell Lowell)

De când mă știu mi-a plăcut să citesc, am avut o relație bună cu cărțile… Lectura, ficțiunea, poveștile mă făceau să descopăr și alte realități decât cea imediată, în care trăiam, mă lăsau să alunec în Țările mele cu Minuni și Oglinzi și să mă întorc, de fiecare dată, cu câte ceva în buzunarele minții și ale sufletului. Azi un joc de cuvinte, mâine un gând mai clar formulat, poimâine o împletitură savantă de idei și imagini…

Din gândul acesta, pe care mi-l notam acum două veri într-un editorial, au ”apărut” – anul acesta – CĂRȚILE SOARELUI pe Timpul cireșelor, o selecție de carte pentru publicul tănâr și foarte tânăr, numai bună de pus în bagaje și, mai ales, de citit în lunga vară fierbinte. Și nu numai! 🙂

Din același gând au răsărit, astăzi, și CĂRȚILE BRADULUI pe Timpul cireșelor. Vorbim tot de o selecție de carte pentru copii și adolescenți, mai potrivită însă cu vacanța bradului decât cu celelalte anotimpuri ale lecturii. Pe scurt, șapte titluri și șapte autori din literatura clasică și contemporană, română și străină. Șapte povești inspirate de credințe, legende și basme, rescrise din amintirile copilăriei ori crescute din sâmburi de realitate. Șapte istorii plămădite – că tot suntem la vremea cozonacilor – cu multă imaginație de fiecare autor în ”bucătăria” lui, din fabulos și real, aventură și eroism, mister, magie, vis, călătorie, întâlniri spectaculoase, răsturnări de situație și ”lecții învățate”, legături ingenioase (unele te fac să râzi cu lacrimi), dramatism, umor și antren în cantități diferite, farmec și emoție.

Personal, pregătind selecția, le-am citit ori recitit cu plăcere, fără ”să mă simt din nou copil” și alte asemenea clișee. Le-am citit cu bucuria pe care ți-o dă o carte bine scrisă, pe care nu o lași din mână până nu o termini, ori redescoperirea, la un alt nivel de lectură, a unui text pe care credeai că-l știi pe dinafară. CĂRȚILE BRADULUI pe Timpul cireșelor sunt, așadar, șapte cărți de vacanță pentru juniori, pe care le pot citi și seniorii. Oricând, cu aceeași încântare și fără gând de plictiseală. Fă-ți timp pentru lectură! 🙂


O amintire de Crăciun/A Christmas Memory – Truman Capote

În decembrie 1956, când revista Mademoiselle îi publică O amintire de Crăciun, Truman Capote este deja un nume în proza americană. Doi ani mai târziu vine și consacrarea, odată cu Mic Dejun la Tiffany, o nuvelă extraordinar de bine primită de criticii literari ai vremii și care – ecranizată în 1961 – îi asigură un loc confortabil și în lumea celebrităților de la Hollywood. O amintire de Crăciun/A Christmas Memory – tipărită la noi de Editura Arthur, în ediție bilingvă – rămâne însă unul dintre cele mai frumoase texte din literatura lui Capote, o poveste de iarnă ca o prăjitură cu fructe făcută în casă, o poveste de viață, încântătoare și emoționantă, cu personaje memorabile ce trimit la făpturi dragi din copilăria autorului. Le reîntâlnim în Oaspetele de Ziua Recunoștinței și Un Crăciun la New Orleans, alte două texte pe care vi le recomand cu drag și pe care le găsiți în Truman Capote – Integrala prozei scurte, publicată de Editura Art.


Darul lui Moș Crăciun – T. O. Bobe

În literatura pentru copii, T. O. Bobe ”ne aduce” Darul lui Moș Crăciun, o carte scrisă cu fantezie și umor, din perspectiva unui copil care intră în vacanță cu o sarcină clară: de scris o compunere pe o temă dată. Este o poveste simpatică, amuzantă și antrenantă, ca un cântec vesel de copil, cu doi băieți și o pisică, cu scrisori pentru Moș Crăciun și o țară neștiută decât de cei mici, cu colindători, cu personaje misterioase care se strecoară prin poveste dând fiori celorlalți și cu renul Ignat, care – trebuie să vă spun! – se trezește din leșin cât ai spune ”escalop de vițel cu garnitură de piure și piper pe deasupra”. Publicată la Editura Humanitas – inițial, în 2003 –, cartea lui T. O. Bobe se regăsește astăzi în colecția Humanitas Junior, la a treia ediție, și este ilustrată de Done Stan.


Spărgătorul de nuci, după spectacolul New York City Ballet ”Spărgătorul de nuci” de George Balanchine

Publicată recent la Editura Nemi – parte a Grupului Editorial Nemira, dedicată literaturii pentru copii –, cartea aceasta este inspirată de un spectacol. Un spectacol de balet a cărui premieră a avut loc pe 2 februarie 1954, la New York City Ballet. Cel care l-a pus în scenă, plecând de la celebra poveste Spărgătorul de nuci și Regele Șoarecilor (scrisă de E.T.A. Hoffmann, în 1816) și de la muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski, a fost George Balanchine. Este vorba de unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați coregrafi ai secolului 20. S-a născut la Sankt Petersburg, în 1904. Copil fiind, a jucat în Spărgătorul de nuci pe scena Teatrului Mariinsky, ca elev al Școlii de Balet Imperial. La maturitate, stabilit deja în Statele Unite, a pus în scenă binecunoscutul basm, în primul său spectacol de la New York City Ballet, un loc de care și-a legat numele pe viață. Revenind la carte – ilustrată de argentinianca Valeria Docampo –, vorbim de o poveste de iarnă, care începe în jurul bradului de Crăciun și continuă pe tărâmuri fantastice, la fel de fascinantă, pentru cititorii cei mici, ca orice basm scris de Frații Grimm sau Charles Perrault.


Fata cu portocale – Jostein Gaarder

Pe Jostein Gaarder, scriitor norvegian contemporan, l-am descoperit acum mai bine de zece ani. În 2006, Lumea Sofiei – celebrul său roman, apărut în 1991, tradus ulterior în peste 50 de limbi și vândut în peste 30 de milioane de exemplare – a fost tipărit și la noi de Editura Univers, în colecția Cotidianul. O carte verde și groasă, o scriitură care te prinde de la primele pagini și surpriza: o istorie a filosofiei povestită pe înțelesul tinerilor într-un roman de aventură (din loc în loc chiar polițist 😉 ). Protagonista este o fată de 14 ani, Sofie Amundsen. Și totul începe într-o zi în care, întorcându-se de la școală, aceasta găsește în cutia poștală un plic pe care este scris numele ei. Iar înăuntru, pe o foaie, o singură întrebare: Cine ești tu?
Fata cu portocale – reeditată în 2013, după ce apăruse și ea în colecția Cotidianul – are același public țintă: adolescentul. Eroul poveștii este un tânăr de 15 ani. Și el primește o scrisoare (un manuscris, mai exact) și, acceptând jocul, dezleagă enigme. Și la el vorbim de o ”călătorie inițiatică” ce face trecerea de la copilărie la adolescență, doar că aici totul se petrece pe fondul unei frumoase povești de dragoste care începe într-o toamnă târzie, într-un tramvai. 🙂


Poveste de Crăciun – Charles Dickens

”Îmi doresc să le umple casele de bucurie și nimeni să n-o lase din mână”, scria Charles Dickens în prefața primei ediții a Poveștii de Crăciun, lansată pe 19 decembrie 1843. Este prima și cea mai cunoscută dintre cele cinci povești de Crăciun, scrise de Dickens și publicate între 1843 și 1848, titlul inițial fiind Colindă de Crăciun în proză, poveste de Crăciun cu fantome. Dorința pare să i se fi împlinit. Cartea a fost foarte bine primită de critica literară a timpului, iar impactul asupra cititorilor extraordinar. Se spune că de atunci, de la apariția cărții și răspândirea ei în lumea anglo-saxonă, în ziua de Crăciun, oamenii se salută urându-și Crăciun fericit!. Scrooge – celebrul personaj creat de Dickens – parcurge, ca orice erou de basm, un drum inițiatic, doar că invers, pe contrasens, de la moarte la viață, pentru ca apoi să se ”nască” din nou. Iar povestea stranie în care este atras rămâne și astăzi unul dintre cele mai publicate texte din literatura europeană, în colecțiile destinate copiilor și adolescenților, la noi, putând fi găsit, de exemplu, la Curtea Veche Publishing, într-o frumoasă ediție din 2012.


Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși – Florin Bican

V-ați gândit vreodată cum arată Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop? Cine este, știm. Moșia lui, un munte sterp, pe care nu crește fir de iarbă, se învecinează cu pământurile stăpânite de Aleodor Împărat, iar cine-i calcă hotarul, din întâmplare, neatenție, curiozitate ori prea multă îndrăzneală, nu are șanse să mai plece vreodată de-acolo. Dar cum arată combinația aceasta ciudată de om și iepure, menită să rămână pe veci în tabăra răilor?
Dacă tot suntem la vremea poveștilor citite – sau nu 🙂 – pe lângă bradul de Crăciun, una dintre recomandările mele este cartea lui Florin Bican, Și v-am spus povestea așa. Aventurile cailor năzdrăvani rememorate de ei înșiși. O găsiți în oferta Editurii Arthur, a apărut în 2014, și cred că cel mai mult se vor bucura de ea cei care au citit deja, măcar o dată, basmele românești. Măcar pe cele mai cunoscute. Pe scurt, o rescriere originală a basmelor noastre, o ingenioasă așezare în rețea, umor cât încape… Lectură plăcută! 🙂


Crăciunul – Mihail Aldașin       

Mihail Aldașin este regizor, scenarist și pictor. S-a născut în 1958, în fosta Uniune Sovietică, și face parte din generația care s-a format la școala lui Yuri Norstein, un nume de referință în istoria filmului de animație rusesc. Capodopera lui Aldașin este Crăciunul, un scurtmetraj de animație din 1996 ce redă, într-un desen ”naiv-liric”, povestea Nașterii Domnului, ținând aproape de textul evanghelic. Înregistrat pe DVD, filmul se găsește acum și în librăriile de la noi. El însoțește cartea cu același nume și cu același autor, scoasă de Editura Frontiera; lansarea a avut loc luna aceasta, pe 16 decembrie. Povestea are ritm, detaliul reconstituie o lume, dar și atmosfera unei nopți în care se petrece un miracol. A doua zi, începe o viață nouă… Ilustrațiile (toate sunt imagini din film) te fură de la prima răsfoire. Din loc în loc, parcă sunt icoane pictate de-o mână de copil. Dacă mai pun la socoteală și DVD-ul, am avut, zic eu, suficiente motive să pun și Crăciunul lui Mihail Aldașin printre Cărțile bradului. 🙂


 

Fii primul care comentează on "CĂRȚILE BRADULUI pe Timpul cireșelor"

Lasă un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi divulgată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.